s7apte
PING
Ce-o fi cu acest termen? O sa-l īntālnesti de obicei īn jargonul tehnic de Internet, si este un acronim pentru Packet Internet Groper. PING este un utilitar foarte util atunci cānd un anumit server de Internet nu raspunde, fie el si serverul prin care te conectezi la Internet. Cu el poti sa determini singur daca legatura ta prin retea cu serverul respectiv este deschisa, sau este īntrerupta. Īn acest fel poti stabili mai usor daca este cazul sa verifici de ce nu merge conexiunea, īn loc sa te īntrebi de ce nu-ti functioneaza computerul (sau invers).
PING functioneaza astfel: trimite un pachet (un volum foarte mic de date) catre adresa specificata, apoi asteapta un raspuns de la acea adresa. El afiseaza rezultatul acestui test de comunicatie, sub forma de rānduri afisate la intervale de cāteva secunde. Un rānd care include un timp (īn milisecunde, de regula) indica faptul ca adresa testata a raspuns īn timpul afisat. Daca adresa nu raspunde deloc, rāndul poate contine un mesaj de forma "nu raspunde" (not responding).
Exista mai multe programe capabile sa execute PING catre adrese de web sau de Internet specificate ca nume de server sau ca IP-uri. Unul dintre ele, pentru Windows, este Neotrace, de la Neoworx, pe care īl folosesc si eu cu placere, deoarece are o interfata grafica foarte intuitiva si usor de īnteles si pentru nespecialisti.
Dar un program PING clasic, īn mod text, este disponibil si dupa ce instalezi sub Windows protocolul de retea TCP/IP, fara de care nu poti naviga pe Internet. Ca sa-l lansezi, poti deschide meniul de Start, dai comanda Run si scrii, īn caseta alba, comanda:
ping adresa
unde adresa se īnlocuieste cu adresa pe care vrei sa o testezi. De pilda, poti scrie adresa ca URL:
ping www.server.ro
sau poti scrie adresa ca IP:
ping 123.123.123.1
Īn felul acesta, daca la un moment dat constati ca nu reusesti sa accesezi o anumita adresa din Internet, nu mai este necesar sa suni imediat la furnizorul tau de Internet ca sa-l īntrebi de ce nu merge. Poti testa tu īnsuti daca adresa pe care īncerci sa o contactezi raspunde la testarea prin PING. Daca timpii de raspuns sunt foarte mari (de peste 3 secunde), īnseamna ca undeva traficul este congestionat, sau ca adresa respectiva este suprasolicitata. Daca nu raspunde deloc, īnseamna fie ca serverul respectiv este oprit, fie ca legatura pāna la adresa respectiva este īntrerupta īntr-un punct oarecare. Atunci poti testa o alta adresa, de pilda cea a furnizorului tau de Internet, ca sa vezi daca acesta raspunde. Īn caz ca ISP-ul tau raspunde, dar adresa de dincolo de acesta nu raspunde, este logic ca īntreruperea este dincolo de ISP-ul tau, si nu īntre tine si ISP.
POP3 MAIL
Cānd auzi despre POP3, sa stii ca este vorba despre un anumit serviciu de mail, care īti permite sa folosesti posta electronica īntr-un anumit mod, foarte comod pentru aceia care au un acces suficient de bun la Internet. Exista cāteva astfel de servicii mai raspāndite, si toate īti dau posibilitatea sa primesti si sa trimiti mesaje de e-mail, dar exista īntre ele diferente considerabile īn ceea ce priveste modul īn care poti sa lucrezi cu mesajele. De pilda, doua alternative mai cunoscute sunt WebMail si IMAP. Īn orice serviciu de e-mail, ai o casuta postala īn care se aduna mesajele trimise pe adresa ta. Serviciile de mai sus se refera la modul īn care tu poti sa-ti vezi mesajele din casuta postala si sa le administrezi.
Īn Webmail lucrezi printr-un browser, si o aplicatie speciala din situl pe care īl folosesti pentru WebMail īti permite sa vezi ce mesaje au sosit pe adresa ta, sa organizezi mesajele īn foldere, sa le stergi daca vrei, si chiar sa trimiti mesaje noi. Totul se desfasoara pe server, mesajele sunt doar afisate pe ecranul tau, dar fisierele īn care se gasesc ele ramān pe serverul de WebMail.
Īn IMAP folosesti un program de e-mail ca sa te conectezi la serverul de mail. Aplicatia este pe computerul tau īn loc sa fie pe server, dar fisierele manevrate, folderele cu mesaje, se gasesc tot pe server. Practic, lucrezi doar online īn aceste doua variante.
Serviciul POP3 īti permite sa iei rapid mesajele noi din casuta ta de pe server. Programul-client este programul tau de e-mail, aflat pe computerul tau. Mesajele sunt preluate rapid de pe server, fiind copiate pe computerul tau, si apoi sunt sterse de pe server. Dupa aceea, īti poti organiza folderele cu mesaje si īti poti administra mesajele offline, pe discul computerului tau.
Avantajul este evident: lucrezi foarte putin conectat la Internet daca folosesti POP3, poti scrie oricāte mesaje īnainte sa te conectezi, sau poti citi mesajele primite dupa ce te-ai deconectat. Cānd te conectezi la server, transmiterea mesajelor dureaza foarte putin, mult mai putin decāt daca lucrezi cu un server de WebMail.
Exista īnsa si un (relativ) impediment: ai nevoie de un computer al tau, sau cel putin pe care sa-ti poti stoca fisiere, si acel computer trebuie sa aiba acces la Internet, cel putin prin dialup. Stiu ca multi utilizatori de e-mail din Romānia folosesc servicii de Webmail, fiindca lucreaza pe Internet din cafe-uri si de pe computere ale colegilor sau prietenilor, unde nu-si pot pastra fisiere īn toata siguranta. Dar aceia care au posibilitatea sa lucreze prin POP3, merita sa o faca.
Un alt avantaj pentru POP3 este ca orice furnizor de servicii Internet include, īntr-un abonament de dialup, si o casuta postala de tip POP3. Deci oricum ai o casuta postala, chiar pe serverul sau īn reteaua serverului la care te conectezi de fiecare data cānd intri pe Internet. Atunci de ce sa nu o folosesti, cānd este mult mai aproape decāt serverele gratuite din alte tari, si vei lucra cu mesajele mult mai rapid?
Ca sa se elibereze de traficul intens generat de vizitatorii care folosesc WebMail prin browwsere, unele servicii gratuite de mail au īnceput sa ofere si acces la mail prin POP3. Cel mai graitor exemplu este situl Yahoo Mail. Daca ai un cont de mail la Yahoo, sa stii ca īl poti folosi si prin POP3. Īn loc sa astepti minute īn sir pāna ce se afiseaza paginile interfetei de mail online de la Yahoo, mai bine īti configurezi un program de mail ca sa folosesti POP3 pentru a prelua rapid toate mesajele primite īn contul tau de la Yahoo si a le citi īn voie, pe computerul tau.
Pentru asta, trebuie sa-ti configurezi programul de e-mail cu urmatorii parametri specifici:
Incoming mail server(POP3): pop.mail.yahoo.com
Outgoing mail server (SMTP): smtp.mail.yahoo.com
Numele de cont si parola vor fi cele de la Yahoo, ca si adresa de e-mail. Īn locul serverului de SMTP de la Yahoo poti trece serverul de SMTP al furnizorului tau de acces Internet, ca sa plece mai rapid mesajele trimise. De asemenea, mai trebuie sa alegi, īn configurarile online ale contului tau de la Yahoo, o optiune care spune ca vei folosi POP3 cu acel cont. Cu acestea, poti avea un cont la Yahoo, dar fara sa fii nevoit sa vizitezi mereu aglomeratul serviciu de mail de la Yahoo.
Merita sa īncerci, vei simti diferenta. Si Yahoo nu este singurul sit care ofera POP3 pentru acces la mail. Un alt sit care ofera gratuit conturi de mail accesibile prin POP3 este FS Mail. Dar te las pe tine sa descoperi si altele daca doresti, fiindca si daca īti da cineva un impuls bun, pasii trebuie sa fie ai tai.
VITEZA ĪN RETEA
Un detaliu important al lucrului pe Internet este viteza de acces la Internet, īn functie de care poti ajunge la informatiile cautate (īn browser) sau poti transmite si primi date mai repede sau mai īncet. Unii furnizori de Internet garanteaza uneori o viteza minima de acces, dar exista multi factori care pot influenta viteza ta de lucru pe Internet. Mai īntāi, sa stabilim la ce se refera, mai exact, termenul de viteza de acces.
Daca discutam, de pilda, despre comunicatia prin cablu, stim ca aceasta se bazeaza pe transmisia de semnale electrice īntre computere, folosind dispozitive de comunicatie ca modemul sau placa de retea. Asadar, semnalul transmis trece prin aceste doua dispozitive (de emisie si de receptie), iar īntre ele circula pe cablu. Avem, pe calea de comunicatie, cel putin aceste trei segmente fizice, fiecare avānd propriii sai parametri tehnici. Īn cazul īn care calea de comunicatie este mai lunga si trece prin multe computere si prin alte dispozitive din retea (hub-uri, routere, centrale telefonice etc.), avem si mai multe segmente. Cum este si logic, viteza maxima de comunicatie pe tot lantul nu poate depasi viteza maxima de comunicatie a celui mai lent dintre aceste segmente. Oricāt de rapid ar fi un modem, de pilda, daca linia telefonica reduce viteza, modemul nu poate lucra la o viteza mai mare decāt cea a liniei prin care transmite.
Dar cum se stabileste, de fapt, conexiunea pentru transmisii de date? La īnceput, dispozitivele de comunicatie "fac cunostinta", schimbānd cāteva pachete de date trimise cu diverse viteze, pāna cānd se stabileste o viteza optima de comunicatie īntre ele. Practic, de pilda, modemul A trimite un pachet de date la viteza mare catre modemul B. Modemul B receptioneaza datele si verifica daca pachetul de date este complet, daca respecta anumite reguli. Daca nu, se trage concluzia ca pachetul de date s-a transmis cu eroare, si trimite īndarat un semnal de eroare. Modemul A retransmite acelasi pachet de date la o viteza ceva mai mica, si procedura se repeta, la diverse viteze, pāna cānd modemul B raspunde cu un semnal care arata ca a receptionat bine pachetul. Atunci se stabileste ca viteza respectiva poate fi folosita pentru comunicare.
Viteza stabilita astfel este viteza cu care modemul trimite datele, dar ea nu trebuie confundata cu viteza de comunicatie la care se face referire atunci cānd se vorbeste despre viteza de acces la Internet. De pilda, viteza obisnuita la care se conecteaza īntre ele modemuri banale pe linii telefonice obisnuite este de circa 33000 bps (biti pe secunda). Teoretic, la viteza aceasta ar īnsemna sa poti primi date continuu cu viteza de 33 Kbps, adica vreo 4 KBytes/secunda (stiind ca 8 biti = 1 Byte). Īnsa viteza de comunicatie efectiva coboara sub aceasta cifra, si explic mai jos de ce.
Din diverse motive, īntre pachetele transmise apar pauze. De pilda, la orele de vārf, cānd multi abonati la Internet lucreaza simultan īn retea, acelasi computer trebuie sa comunice, prin modemuri, cu toti deodata. De fapt, comunica pe rānd cu fiecare, prin rotatie si dupa anumite reguli, dar cu cāt sunt mai multi, cu atāt cresc intervalele īntre momentele cānd serverul respectiv se ocupa de pachetele transmise pentru un anumit utilizator. Astfel, chiar daca un pachet se transmite de la modemul tau la server practic instantaneu, pāna cānd serverul confirma de primirea pachetului se mai scurge un timp, cu atāt mai mare, cu cāt serverul este mai ocupat. Daca pachetul ajunge cu erori (lucru frecvent pe liniile telefonice din Romānia), atunci el va trebui retransmis. Si cu cāt linia de comunicatie este mai lunga si mai segmentata, cu atāt creste rata acestor īntārzieri.
Īn final, viteza efectiva de comunicatie scade destul de mult, ea fiind de fapt o viteza medie cu care se transmit corect datele de la un capat la altul al lantului de comunicatie, si ea este influentata foarte mult de calitatea liniilor de comunicatie, de viteza de lucru a serverelor prin care trec datele si de intensitatea traficului pe segmentele de retea folosite īn comun cu alti utilizatori. De aceea, ea poate varia de la o ora a zilei la alta, si chiar de la un moment la altul, īn functie de conditiile din retea.
Daca vrei sa testezi viteza cu care lucrezi īn retea la un moment dat, pe Internet exista multe instrumente cu care poti face asta. Poti folosi un program specializat īn testarea vitezei de conectare, dar daca nu esti tocmai versat īn instalarea de programe noi, foarte accesibile sunt instrumentele online de testare a vitezei. De pilda, poti intra direct la Speed Test-ul de la MSN, si acesta īti va spune imediat viteza de comunicatie determinata pentru moment īntre computerul tau si acel sit. Poti repeta testul la diverse ore si īn zile diferite, ca sa determini o viteza medie pentru accesul tau la Internet.
Astfel de teste īti permit sa determini o valoare medie pe care o poti folosi ca referinta īn compararea accesului la Internet oferit de diversi furnizori sau de diverse tehnologii de comunicatie. Tehnologiile progreseaza, deci este de asteptat ca vitezele oferite utilizatorilor de acasa ai Internetului sa creasca īn timp, si deja exista si solutii tehnice la care vitezele sunt mult mai mari decāt cele prin dialup, dar ele sunt mai scumpe. Dar tu decizi daca tot ce faci tu pe Internet merita o investitie mai buna pentru o viteza mai mare, sau te multumesti cu ceea ce ai.
Īn general, ti se ofera multe solutii, dar tu esti cel care alege.
SERVERE DE INTERNET
Termenul server apare foarte des atunci cānd se discuta despre serviciile de Internet. Practic, īn spatele oricarui serviciu de Internet se afla cel putin un server care asigura utilizatorului accesul si operatiile din cadrul acelui serviciu. Pentru a elimina unele confuzii care apar mai ales la īncepatori, sa discutam mai pe larg despre servere.
Ca sa folosesti un serviciu de Internet, trebuie ca mai īntāi sa te conectezi la un server de acces. Acesta este un computer care raspunde la cererea ta de conectare (facuta, de pilda, printr-un apel telefonic la un anumit numar, daca lucrezi prin dialup), si īntre modemul tau si cel al serverului se stabileste un schimb de date. Daca serviciul de conectare este cu autentificare, atunci ai dreptul sa te conectezi numai daca furnizezi un nume de cont si o parola aflate īn baza de date de autentificare a serverului respectiv. Exista si servicii publice fara autentificare, unde te poti conecta fara cont si parola, fie ca aceste servicii sunt gratuite, fie ca plata se face prin alta metoda decāt contorizarea timpilor de conectare pe contul de utilizator.
Odata ce ti se permite accesul, serverul de acces īti poate da voie sa folosesti anumite servicii. De pilda, poti avea acces la Internet, adica din acel moment poti folosi serverul tau de acces ca pe o poarta deschisa pentru a accesa orice alte servere din Internet. Sau poti avea acces numai la anumite servicii de pe serverul respectiv. De fapt, īn spatele fiecarui serviciu de Internet se afla un program care ruleaza pe computerul numit server. Confuzia apare din faptul ca si un astfel de program se numeste tot server sau aplicatie-server.
Astfel, daca pe un server se gasesc pagini de web publice, acestea pot fi vizitate numai daca este īn functiune un program numit server de web sau server HTTP. Rolul lui este de a primi cererile de pagini si de atrimite paginile respective la computerul de pe care a venit cererea. Daca serverul de web nu functioneaza (chiar daca este īn functiune computerul pe care este el plasat), atunci paginile nu vor putea fi vizitate. Cānd folosesti online un browser de web (un program de navigare prin pagini de web), de fapt trimiti cereri la serverele de web, si ele le executa trimitāndu-ti paginile cerute. Īn acest caz, browserul este un program-client pentru acest tip de server.
Casutele de mail sunt deservite de un server de mail, care face toate operatiile necesare pentru ca mesajele sa ajunga de la expeditor la destinatar. Programul tau de e-mail este un program-client pentru serverul de mail. Exista si servere de FTP, care deservesc arhive de fisiere pe care le poti vizita numai cu un program-client de FTP, special proiectat pentru transferul de fisiere de orice tip si marime. Din astfel de arhive poti copia fisiere sau chiar poti pune fisiere īn arhive.
Un tip de server mai specializat, pe care īl folosesti fara sa stii, este serverul de DNS. Acesta permite localizarea rapida a unei adrese de web īn reteaua foarte complexa a Internetului, prin "traducerea" adreselor literale īn adrese numerice. Logica adreselor literale (de exemplu www.infonet.ro) este la dispozitia posesorului adresei si poate sa contina si o informatie despre tara unde este īnregistrata adresa, dar adresele numerice au o logica stabilita prin standarde de Internet si īnregistrata īn baze de date, si care permite identificarea caii pe care datele transmise pot sa ajunga la destinatie cel mai rapid. Aproape orice alte servere de Internet (inclusiv serverul de web, cel de mail si cel de FTP) se folosesc de serviciile serverului de DNS pentru a gasi rapid calea catre tinta.
Exista, deci, multe tipuri de servere de Internet, si nu le-am amintit decāt pe cele mai populare. Pe acelasi computer pot functiona simultan mai multe aplicatii-server. De pilda, pe un computer pot rula simultan un server de web, unul de mail, unul de DNS si unul de FTP, alaturi de alte servere. Fiecare administrator al unui server de Internet decide ce servicii instaleaza si ofera publicului pe serverul sau. Nici un server de Internet nu este obligat sa ofere sau sa nu ofere anumite servicii, alegerea acestora este la latitudinea administratorilor serverului respectiv. Desigur, alegerea lor este īn functie de obiectivele lor si de eficienta pe care o urmaresc lucrānd pe Internet.
Putānd sa existe mai multe servere pe acelasi computer, pot exista si mai multe adrese (domenii) de web care sa fie gazduite pe acelasi computer. De regula, acest lucru este absolut invizibil pentru utilizator, care nu este interesat pe ce computer se gaseste o anumita pagina, ci sa vada pagina respectiva.
Partea mai interesanta este ca oricine īsi poate face un server propriu, prin care sa ofere altora acces si servicii pe computerul sau. De pilda, poti sa-ti instalezi un mic server de FTP pe computerul propriu si, lasāndu-l activ, poti sa te conectezi la el de la serviciu ca sa faci transfer de fisiere. Bineīnteles, metoda este dificil de folosit daca esti conectat la nternet prin dialup, fiindca o īntrerupere a legaturii telefonice poate face imposibila orice īncercare de conectare la computerul tau. De asemenea, exista implicatii financiare si juridice legate de oferta de servicii publice pe Internet, care trebuie studiate pentru a nu avea surpriza ca ai īncalcat vreo lege din domeniu.
Mai practic este, īnsa, ca īntr-o retea locala sa existe un server cu servicii locale. De pilda, īntr-o institutie cu multe computere legate īn retea si conectate la internet, poate fi realizat un server care sa poata fi accesat numai din reteaua locala si sa ofere servicii de informare se de transfer de date numai pentru angajatii institutiei respective. Orice institutie mare care se respecta va ajunge, la un moment dat, sa aiba propriul sau sistem computerizat pentru transmiterea notelor si rapoartelor interne, pentru instruirea angajatilor si pentru diverse alte lucruri. Īn loc sa sune dupa sefii de sectie ca sa-i aduca situatii la zi, directorul va putea consulta prin computer situatiile actualizate de sefii de sectie, cu toate detaliile, iar inginerul-sef le va putea transmite noi sarcini de lucru īntr-un mod mult mai eficient.
Comunicarea īn retea vine astfel si īn serviciul celor care organizeaza activitatea pentru ca munca tuturor sa fie cāt mai rodnica. Serverul este un creier din retea , dar el este "seful" numai pentru ca īi deserveste pe clienti. Exista chiar un citat biblic pentru asta: Acela va fi sef īntre voi, care īi va sluji pe ceilalti!
CE ESTE RNC
Pentru utilizatorii romāni de Internet, RNC este o institutie de referinta. Este vorba de Romanian National Computer Network, sau, pe romāneste, Reteaua Nationala de Computere a Romāniei. Aceasta institutie este forul principal pentru administrarea retelelor romānesti conectate la Internet, si situl RNC este un instrument tehnic de baza pentru toti aceia care administreaza servere si retele de Internet, sau care doresc sa ofere servicii pe Internet, īn Romānia.
Fiecare tara are o astfel de autoritate nationala īn materie de Internet, care are dreptul si responsabilitatea de a rezolva aspectele tehnice legate de conectarea la Internet a furnizorilor de servicii īn retea. De pilda, una din atributiile de baza ale RNC este īnregistrarea domeniilor de web romānesti (īncheiate cu .ro), si intermedierea īnregistrarii de domenii internationale (TLD-uri) de tipul .com, .org, .net etc. Oricine din Romānia, daca doreste sa īnregistreze un domeniu nou, poate apela la serviciile RNC pentru TLD-uri (desi acestea pot fi īnregistrate la orice alta institutie din lume care face acest serviciu), si trebuie sa apeleze la serviciile RNC pentru īnregistrarea unui domeniu .ro
Chiar īn pagina principala a sitului, sau īn rubrica Domain Registry, exista un mic motor de cautare care poate verifica daca un anumit domeniu .ro este deja īnregistrat sau nu. Daca domeniul este deja īnregistrat, sau īn curs de īnregistrare, se poate vedea cine a cerut īnregistrarea lui si cine īl (va) detine. Aici este, deci, si o sursa de informatii despre domeniile existente. Daca domeniul pe care vrei sa-l īnregistrezi exista deja, atunci trebuie sa-ti alegi alt nume pentru domeniul tau. La īnregistrarea numelor de domenii functioneaza dreptul primului venit.
Tot aici se pot solicita si obtine adrese numerice de Internet (adrese IP), absolut necesare pentru cine doreste sa aiba un server (sau mai multe) cu prezenta permanenta pe Internet, sau pentru furnizorii de acces la Internet care doresc sa aiba IP-uri disponibile pentru a le oferi clientilor din retelele lor. Ca pentru orice astfel de serviciu de īnregistrare, si acest serviciu este contra cost.
Multe alte informatii tehnice pot fi gasite aici, despre Internetul romānesc. Cine cauta un furnizor de servicii Internet, poate consulta lista principalilor ISP din Romānia, dar aici sunt īnscrisi doar acei furnizori care au completat formularul de īnscriere online, deci nu este o lista completa. Se poate gasi aici si lista domeniilor de web (WWW) din domeniul .ro, o lista lunga cu toate domeniile īnregistrate, fara alte detalii despre ele. Pentru detalii despre serverele de web, se poate folosi metoda descrisa mai sus, sau serverul WHOIS al RNC.
Exista si multe linkuri catre alte institutii cu rol important īn administrarea si dezvoltarea retelelor romānesti de computere. Probabil ca toate acestea prezinta putin interes pentru un simplu utilizator al retelei, dar cine vrea sa afle detalii tehnice despre organizarea Internetului romānesc, ar trebui sa īnceapa de aici.
SPECIALISTUL ĪN INTERNET
Un aspect interesant al Internetului, si care treptat va fi īnteles tot mai clar de catre societate, este ca Internetul nu se limiteaza doar la reteaua de computere si modemuri conectate īntre ele prin cabluri sau prin unde radio. Fara oamenii care o deservesc si care o folosesc, aceasta retea nu ar īnsemna nimic. Astfel, devine tot mai evident ca Internetul īi include si pe aceia care lucreaza īn retea, si care sunt elemente active ale unui ansamblu biotehnologic tot mai performant.
Observam ca multe firme se angajeaza īn "a se conecta la Internet", nerealizānd īnca faptul ca, īn acest fel, ele patrund īntr-un sistem īn care trebuie sa adopte o atitudine de cooperare ca sa-l poata folosi eficient. Primim multe comenzi de conectare, dar adesea firmele care cer conectarea nu au un specialist īn Internet sau cel putin īn computere, care sa asigure exploatarea cu eficienta maxima a serviciilor din retea. Aceasta lipsa se resimte si prin numeroasele apeluri de ajutor pentru probleme tehnice minore, sau de consultanta īn aspecte de folosire a Internetului care ar putea fi rezolvate foarte usor īn firmele respective, odata ce au acces la Internet.
Aceasta atitudine probabil ca are si un substrat economic: este mai usor sa ceri sfaturi de la specialisti, eventual chiar pe gratis, decāt sa angajezi un specialist propriu, cu un salariu consistent - dat fiind ca un specialist īn computere si Internet trebuie platit bine ca sa ramāna pe postul sau, altfel gaseste usor loc de munca īn alta parte, doar sa-si caute. Numai ca specialistii dispusi sa ofere sfaturi pe gratis sunt tot mai putini, si asta nu fiindca ar fi devenit mai materialisti, ci fiindca dezvoltarea retelelor a ajuns sa nu le mai lase prea mult timp liber pentru asemenea gesturi. Noi īnsine, obisnuiti sa oferim multe consultatii de specialitate fara pretentii banesti, constatam ca avem mai mult de lucru ca sa asiguram traficul de Internet, astfel īncāt nu mai apucam sa facem prea multe servicii gratuite. Astfel ca problemele ridicate de computere pot ajunge la un moment dat sa coste o firma mai mult decāt daca ar avea angajat un specialist propriu.
Īn acest fel, prin forta īmprejurarilor, oamenii ajung sa accepte de nevoie ceea ce n-au vrut sa accepte de bunavoie: faptul ca, īn orice firma cu un numar suficient de mare (sa zicem, peste 5) de computere, este necesar un specialist care sa asigure īn mod permanent buna lor functionare si organizarea lucrului pe ele. Acum vreo 10 ani, aceasta conditie nu era neaparat necesara, dar astazi, daca reteaua firmei este si conectata la Internet, asigurarea securitatii retelei proprii si necesitatea de a dezvolta aplicatii si de a vehicula informatii pe Internet impune angajarea unui specialist īn Internet.
Ce ar avea de facut specialistul īn computere si Internet? O multime de lucruri, o spun din proprie experienta. Īn primul rānd, ar avea grija sa functioneze computerele cu programele de lucru curent pentru redactare de documente ale firmei si pentru contabilitate si gestiune. Apoi, ar asigura asistenta tehnica īn caz de defectiuni, relatia permanenta cu firmele furnizoare, si functionarea retelei locale de computere. Īn ce priveste Internetul, aici un specialist ar putea scuti firma de multe cheltuieli, daca ar administra un server al firmei, care sa asigure servicii de mail, de gazduire a paginii de web a firmei si pentru alte comunicatii īn retea. Īn plus, reclama pe Internet si relatiile firmei cu actualii si potentialii clienti vor reprezenta, īn scurt timp, un mijloc foarte eficient de ameliorare a rezultatelor firmei.
E greu de explicat de ce si cum se fac toate acestea. Pot spune ca societatea romāneasca este īnca la īnceput īn acest domeniu, si ca firmele care vor face acest pas - de a-si angaja un specialist īn computere si Internet - mai devreme decāt altele vor avea mult de cāstigat. Si nu este nevoie sa fie angajat un om care deja stie toate aceste lucruri. Este foarte greu de gasit asa ceva, iar tehnologia evolueaza atāt de rapid, īncāt chiar un bun specialist de azi, peste cāteva luni poate fi depasit daca nu se tine la curent cu noutatile īn domeniu. Dar poate fi angajat un om dispus sa īnvete! Daca i se asigura conditii - un computer pe care sa poata lucra si experimenta permanent solutii noi, acces la Internet, timpul si linistea necesare - īn cāteva luni o firma poate avea un om capabil sa-i aduca economii de zeci de milioane.
Un om dispus sa īnvete poate gasi pe Internet foarte multe resurse si idei functionale. A se vedea numai extraordinara abundenta de resurse de specialitate de la Internet.COM sau ghidul practic despre computer de la PC Guide. Specialistii īn Internet sunt primii care au folosit Internetul pentru a-si prezenta realizarile, astfel īncāt se gasesc online toate informatiile tehnice necesare pentru a asigura unei firme un viitor solid printr-un stil de lucru modern si eficient, daca are cine sa aplice īn firma solutiile tehnice oferite. Singura problema este ca Internetul nu functioneaza singur.
Numai oamenii dau valoare retelei, prin modul īn care o folosesc.
VIRUSI SI FARSE
Principala realizare a Internetului este aceea ca permite transmisia facila de date īntre computere aflate la orice distanta īn lume. Se pot transmite chiar si programe, si īn unele cazuri, astfel de programe pot fi lansate īn executie automat, pe computerul de destinatie, ceea ce nu este mereu de dorit. Iar daca un astfel de program este astfel conceput īncāt sa afecteze functionarea computerului, sau chiar sa distruga datele de pe el, īntelegem ca Internetul implica si unele riscuri fata de care orice utilizator de Internet trebuie sa fie prevenit.
Un virus de computer este un program care, odata lansat īn executie, poate sa faca rau: fie infecteaza computerul, "lipindu-se" de fisiere de sistem si astfel asigurāndu-se ca va fi executat repetat si īn mod invizibil, fie se transmite īn mod discret prin mesaje de e-mail, sub forma de fisiere atasate, fie deschide īn computer cai de acces prin care curiosii sau plictisitii, sau incapabilii de ceva mai bun, pot patrunde īn computer de pe Internet, fie pot chiar sterge date sau pot afecta īn mod ireparabil structura de date de pe disc. Din practica mea zilnica, pot sa spun ca la circa 100 de mesaje de e-mail, unul poarta un virus. Nu neaparat fiindca īi trimite cineva, fiindca probabil creatorii de virusi de pe tot globul, care īi mai si lanseaza pe Internet, sunt mai putini de 1000. Dar mult mai multi sunt utilizatorii neglijenti sau necunoscatori, care ajuta acesti virusi sa se raspāndeasca.
Nu trebuie sa te sperii, daca stii ca un virus nu poate patrunde īn computerul tau decāt daca si tu īl ajuti, ceea ce adesea se īntāmpla din neglijarea unor reguli simple de securitate a datelor si a computerului. Am prezentat deja asemenea reguli de baza īn rubrica noastra de protectie si securitate. Īn principiu, daca nu te grabesti sa deschizi fisierele atasate primite fara sa le ceri sau de la persoane necunosute, daca ai instalat pe computer un program antivirus suficient de nou care sa verifice fisierele primite, si daca ai instalat si un program de tip firewall, nu prea ai de ce sa-ti faci probleme.
Pe de alta parte, este util sa urmaresti - pe cāt posibil - si stirile legate de aparitia de virusi noi, sau cel putin sa nu te lasi cuprins de panica atunci cānd primesti un mesaj care te avertizeaza ca exista un virus nou care circula pe Internet. Foarte multe astfel de mesaje sunt farse, dar utilizatorii de Internet īncepatori sunt adesea pacaliti de ele, si ei le transmit mai departe. De fapt, cānd primesti un mesaj care anunta ca "marea firma X a raportat aparitia unui nou virus" sau "paziti-va de mesajele cu titlul Z", poti adopta una din urmatoarele 3 atitudini:
1. trimiti imediat mesajul la corespondentii tai prin e-mail - aceasta este cea mai gresita si regretabila solutie, fiindca prin asta nu faci decāt sa transmiti tuturor teama ta, fara sa-ti pui problema daca ea este fondata sau nu. Īn felul acesta nu faci decāt sa raspāndesti zvonuri pe care nu le-ai verificat. Adesea te acoperi de ridicol, daca este vorba de o farsa si corespondentii tai stiu deja asta.
2. ignori complet mesajul si īl stergi - este o atitudine relativa, care adesea este buna daca mesajul respectiv este o farsa, dar poate fi rea daca avertismentul este real. Īn orice caz, prin ea īti declini orice responsabilitate si totodata nu vei putea comenta subiectul daca vei fi pus īn situatia sa discuti despre el. Este politica strutului, īntr-un fel.
3. verifici informatia si, daca se dovedeste reala, īti anunti prietenii, iar daca se dovedeste falsa, īl anunti pe expeditorul ei. Īn acest caz contribui la stoparea stirilor false, a farselor, si ajuti la luarea de masuri fata de pericolele de pe Internet. Cred ca este atitudinea cea mai constructiva.
Ca sa verifici o astfel de informatie, trebuie sa vizitezi siturile dedicate studiului virusilor de computer. La Symantec, de pilda, creatorul programului Norton Antivirus, exista un Centru de Cercetari Antivirus (Antivirus Research Center) unde poti gasi informatii despre virusi existenti, dar si despre farsele (hoaxes) care circula pe Internet. Daca vei cauta atent īn acest sit, vei afla cu certitudine daca exista cu adevarat virusul reclamat īn mesaj, sau daca e o farsa.
Daca, totusi, ai ajuns la concluzia ca ai un virus īn computer, sau daca un corespondent de-al tau te anunta ca a primit de la tine un mesaj virusat, atunci lucrurile sunt mai grave, si trebuie sa-ti iei urgent masuri de devirusare. Īn cel mai rau caz, trebuie sa instalezi din nou sistemul de operare si aplicatiile, dar riscul de a lucra īn continuare cu un computer infectat este foarte mare - o data fiindca datele tale sunt īn pericol, īn caz ca virusul ajunge sa le afecteze, si apoi fiindca īi poti infecta si pe altii. Īn centrele antivirus online poti gasi nu numai informatii despre virusi, ci si remedii pentru eliminarea lor rapida din computerul tau. Iata alte cāteva situri antivirus utile:
· Norman
· McAfee
· Thunderbyte
· F-Secure
· AVG Antivirus
Īntr-un fel, cu virusii de computer este ca si cu virusii care afecteaza sanatatea omului: fiecare om este dator sa-si protejeze sanatatea, nu numai fiindca sanatatea este o conditie de baza pentru o viata īmplinita si fericita, ci si fiindca lipsa sanatatii tale pune īn pericol si sanatatea celorlalti. Probabil ca, la un moment dat, se va ajunge sa fie amendati aceia care nu-si protejeaza suficient computerele si pun astfel īn pericol lucrul īn retea al celorlalti, asa cum la fel se īntāmpla deja, īn unele situatii, si cu cei care īsi ignora, cu buna stiinta, propria sanatate, punānd īn pericol sanatatea semenilor.
Esti dator sa fii sanatos.
PROBLEME LOCALE
Īn lucrul pe Internet, uneori pot aparea probleme īn accesarea diverselor resurse din reteaua globala. Īn asemenea situatii, cānd primeste un mesaj de eroare si nu poate sa se conecteze la Internet sau nu poate folosi serviciul respectiv asa cum era obisnuit, utilizatorul pare neputincios si trebuie sa apeleze la specialisti pentru rezolvarea problemei. Dar problema poate fi īn oricare punct din lantul de comunicare, astfel īncāt este bine daca utilizatorul īnsusi o poate localiza rapid, ca sa stie exact unde sa se adreseze sau ce sa faca pentru remedierea ei.
Pentru a localiza rapid problema, este nevoie de o cunoastere, chiar sumara, a lantului de componente de care depinde accesul la Internet al utilizatorului. Prezint aici structura acestui lant la nivelul computerului utilizatorului, cu cāteva indicii care permit identificarea si rezolvarea locala a problemelor.
· Programul-client este acel program cu care lucrezi pe Internet. Fie ca este vorba de un browser de web (ca Microsoft Internet Explorer, Netscape Navigator ori Opera, etc.) sau de un program de e-mail (Outlook Express, Microsoft Outlook, Netscape Messenger, Eudora etc.) fie ca folosesti un client de IRC (ca mIRC) sau un program de mesagerie instantanee (ca ICQ, Yahoo! Messenger sau AIM), toate acestea sunt programe-client de Internet. Pornirea programului-client este posibila si offline, adica fara sa fii conectat la Internet. Daca programul-client nu porneste sau daca nu functioneaza normal offline, ori daca da mesaje de eroare la operatii care nu implica vreo comunicare īn retea sau pe Internet, este limpede ca problema nu e legata de conexiunea ta cu exteriorul, si atunci problema este locala si poate fi necesara configurarea lui corespunzatoare sau chiar reinstalarea lui corecta. Uneori, erorile locale date de un program-client pot fi din cauza functionarii necorespunzatoare a sistemului tau de operare. Mesajele de eroare primite īti permit sa vezi daca este vorba de erori de comunicatie, sau de erori de lucru cu sistemul tau de fisiere si īn computerul local. Pentru utilizatorii de Microsoft Internet Explorer 5.x, multe probleme de browser pot fi remediate daca se foloseste Internet Explorer Repair Tool, o excelenta facilitate aflata la dispozitia ta si cu care ati poti repara singur acest browser. Detalii despre acest instrument poti gasi īn articolul corespunzator de la Windows-Help.NET
· Conexiunea cu exteriorul. Ca sa poata accesa Internetul si sa comunice cu exteriorul, este nevoie sa fie conectat computerul tau la reteaua exterioara. Daca este deja facuta conectarea la pornirea programului-client, totul este īn regula si programul-client ar trebui sa poata folosi deja conexiunea deschisa pentru a comunica īn exterior. Dar daca nu este facuta conectarea, programul-client poate comanda automat conectarea, sau īti poate propune sa deschizi o conexiune cu exteriorul. Modul de conectare cu exteriorul poate varia la un computer la altul, dar cel mai frecvent ea este facuta prin modem sau printr-o retea locala (prin placa de retea):
o Conectarea prin modem se poate face si ea īn mai multe feluri din punct de vedere al liniei fizice de comunicatie folosite, dar cele mai frecvente sunt prin dial-up (linie comutata) si prin linie īnchiriata (linie dedicata). Īn ambele cazuri trebuie sa existe un modem conectat la computerul tau (daca e un modem extern) sau chiar aflat īn computerul tau (modem intern). Modemul trebuie sa fie pornit (daca este un modem intern, el este pornit odata cu computerul), si la el trebuie sa fie conectata linia telefonica. Īn cazul problemelor de modem, la īncercarea de conectare prin modem poti sa primesti un mesaj de eroare dintre care iata-le pe cele mai frecvente:
§ modemul nu raspunde ("modem not responding") - modemul poate sa nu fie pornit, sa nu fie conectat corect la computer sau, pur si simplu, sa fie defect. Īncearca sa repornesti modemul si/sau computerul, uneori o repornire poate rezolva aceasta problema.
§ portul de comunicatie este deja deschis ("port already open") - aceasta eroare poate aparea dupa o īntrerupere a legaturii, sau īn cazul cānd un alt program de comunicatie foloseste modemul si nu permite folosirea lui simultana si de catre un al doilea program. Opreste orice alt program de lucru pe modem si/sau reporneste computerul, adesea o reinitializare a modemului eliberānd portul respectiv.
§ nu exista ton pe linia telefonica ("no dialtone") este o eroare care spune clar ca modemul se asteapta sa perceapa tonul de linie telefonica īnainte de a deschide conexiunea, dar nu īl simte. Verifica daca linia telefonica este conectata corect la mufa LINE a modemului. Poti folosi un aparat telefonic ca sa vezi daca se aude tonul pe linie. Īn cazul unei linii dedicate, modemul nu trebuie sa astepte ton pe linie, deci un asemenea mesaj arata ca el este configurat gresit sa astepte tonul.
§ Conectarea prin linie comutata implica folosirea unei linii telefonice normale, pe care modemul, dupa ce simte tonul de linie, va initia un apel telefonic la un numar de telefon al furnizorului tau de Internet (ISP-ul tau). Majoritatea modemurilor īti permit sa auzi sunetele specifice de formare a numarului, si apoi cele de comunicatie initiala cu serverul de la ISP. Exista doua moduri de "formare a numarului", īn functie de tipul centralei telefonice la care esti conectat la furnizorul tau de servicii de telefonie - Tone (tipic pentru centrale telefonice digitale) si Pulse (tipic pentru centrale telefonice analogice). Daca numarul tau de telefon (pentru linia prin care suni) este pe o centrala analogica, foloseste numai optiunea Pulse. Daca lucrezi printr-o centrala telefonica digitala, este recomandata optiunea Tone, dar merge si cu optiunea Pulse. Aceasta optiune se stabileste īn Control Panel/Telephony. Īn unele firme exista centrale telefonice locale, si daca linia telefonica prin care suni īn exterior trece prin aceasta centrala, poti primi tonul "de oras" numai dupa ce formezi o cifra (de regula, 9 sau 0). Īn acest caz, pentru conectarea prin modem, numarul de telefon trebuie precedat de "9w" sau de "0w" (fara ghilimele), pentru ca modemul sa "formeze" mai īntāi cifra respectiva si apoi sa astepte tonul īnainte de a "forma" efectiv numarul de apel.
§ Conectarea prin linie dedicata implica folosirea unei linii directe īntre modemul tau si un alt modem aflat la ISP. Aceasta solutie este mai scumpa si de regula este folosita de firme sau persoane care au nevoie de acces permanent la Internet si la viteza mare. Īn acest caz, modemul poate fi permanent conectat si conexiunea poate fi tinuta deschisa atāta timp cāt este pornit computerul. Deschiderea conexiunii nu mai necesita "formarea" unui numar telefonic, ci doar o stabilire initiala a parametrilor de comunicatie īntre cele 2 modemuri de la capetele liniei, printr-un schimb de date initiat imediat ce ambele modemuri sunt pornite sau la comanda unuia dintre modemuri.
Īn oricare varianta de conectare prin modem este necesara folosirea unor programe de conectare, a caror functie consta doar īn deschiderea conexiunii, mentinerea ei atāta timp cāt se lucreaza prin ea, si īnchiderea conexiunii cānd este cazul. Componenta sistemelor Windows care īndeplineste aceste functii se numeste Dialup Networking, si poate fi instalata de pe CD-ul (sau din kitul) de Windows, din Control Panel/AddRemove Programs/Windows Setup, din grupul de componente Communications. Daca deschizi My Computer, īn radacina arborelui care apare poti vedea iconul Dialup Networking daca ai instalata aceasta componenta. De asemenea, daca apare un mesaj de eroare referitor la Dialup Networking, trebuie sa verifici daca este configurat corespunzator iconul pentru ISP-ul la care te conectezi, īn fereastra care se deschide dupa ce dai dublu-click pe Dialup Networking īn acel arbore.
§ Conectarea din reteaua locala īnseamna sa ai montata īn computer o placa de retea configurata corespunzator pentru a permite computerului tau sa comunice cu celelalte computere din aceeasi retea locala, de regula a firmei. Administratorul tau de retea trebuie sa configureze corespunzator placa de retea, cu parametrii specifici retelei locale si instalānd protocoalele de retea necesare pentru comunicatia īn retea. Undeva, īn reteaua locala, exista un computer cu acces la Internet, asa-numita "poarta" (gateway) catre Internet, prin care īntreaga retea locala poate sa comunice cu retelele exterioare, adica pe Internet. Mai este necesar sa fie instalat si configurat corect protocolul TCP/IP, utilizat de orice gen de comunicatie pe Internet. Daca primesti un mesaj de eroare referitor la retea (network) sau la protocoale (protocols), este cazul sa apelezi la administratorul retelei tale locale ca sa verifice daca sunt corecte configurarile de retea ale computerului tau. Reteaua este inaccesibila si daca, la intrarea īn Windows, cānd se cere un nume de utilizator Windows si o parola, se da click pe Cancel, fiindca atunci se intra īn Windows fara activarea componentelor de lucru īn retea.
Daca primesti un mesaj de eroare care īti spune ca nu s-a putut stabili conexiunea (a connection could not be established), ca serverul la care suni nu raspunde (server not responding) sau ca serverul te-a deconectat (you have been disconnected by the server), cauza erorii poate fi īn oricare punct al lantului de conectare dintre computerul tau si serverul respectiv. Daca modemul tau sau protocoalele tale de comunicatie sunt incorect configurate, comunicatia nu se poate stabili sau se deruleaza defectuos si pot aparea īntreruperi. Asadar, si īn aceste cazuri trebuie sa īncepi cu verificarea configurarilor proprii, si abia dupa ce esti sigur ca totul este īn regula la nivel local, poti lua īn considerare varianta unei probleme a liniei de comunicatie sau a serverului de acces.
· Multi utilizatori, de cum primesc un mesaj de eroare, pun māna pe telefon si suna la ISP, desi problemele de conectare sunt adesea locale, la nivelul computerului lor. Este bine sa cunosti cāteva remedii de baza pentru problemele frecvente, astfel īncāt sa fii cāt mai putin dependent de interventia specialistului. Continuarea fireasca va fi un articol legat de identificarea si, eventual, de solutionarea acelor probleme care nu depind de computerul tau.
AUTENTIFICARE SI AUTORIZARE
Doi termeni tehnici frecvent folositi īn legatura cu serviciile de acces īn retea sau la Internet, sunt cuvintele autentificare si autorizare. Prin sensul lor comun, ei tind sa intre usor si īn limbajul obisnuit al utilizatorilor de computere, si mi-am propus sa-i explic aici pentru aceia care īnca nu īi īnteleg sau, uneori, īi confunda.
Sa īncepem cu autentificarea. Practic, de fiecare data cānd dai un nume de utilizator (sau de cont) si o parola, acestea sunt necesare tocmai pentru procesul de autentificare, prin care serverul respectiv te recunoaste ca utilizator al contului respectiv fiindca poti sa dai parola corecta. Cu alte cuvinte, autentificarea este procesul prin care serverul se convinge ca tu esti detinatorul autentic, real, al contului respectiv (presupunānd ca numai posesorul contului cunoaste parola).
Exista mai multe variante de autentificare, si fiecare serviciu poate folosi o varianta proprie, scopul ei fiind tocmai securitatea serviciilor respective. Mai ales īn cazul serviciilor cu plata, de pilda pentru accesul la Internet cu timp limitat, este importanta autentificarea deoarece timpul de conectare consumat pe un anumit cont va fi apoi platit de catre posesorul oficial al contului respectiv. Masurile de siguranta luate variaza de la un server la altul, īn functie de solutiile tehnice alese de catre administratorii serverelor respective.
La conectarea prin dial-up la un ISP, chiar si īn cazul serviciilor gratuite, primul dialog īntre tine si server este cel prin care trebuie sa furnizezi numele tau de cont (Account name) sau numele tau de utilizator (User name), si apoi parola (Password) pentru contul respectiv. Adesea este important sa scrii aceste date exact asa cum au fost ele stabilite de la crearea contului sau de la ultima schimbare a parolei, adica respectānd exact literele mari si mici stabilite. O singura litera schimbata (de pilda, un "A" īn loc de "a") poate face ca autentificarea ta sa esueze, si atunci conectarea īti este refuzata.
Daca autentificarea reuseste, atunci deschiderea conexiunii este permisa si poti sa ai acces la serviciile serverului respectiv, dar nu neaparat la toate! Fiecare utilizator poate fi autorizat sa foloseasca numai anumite servicii oferite de server. Autorizarea se refera, deci, la permisiunile pe care le are un utilizator autentificat pe un server, de a folosi anumite servicii si programe de pe acel server. Administratorul de sistem este cel care īti ofera diversele permisiuni, prin optiunile de configurare ale contului tau pe acel server.
De pilda, daca ai un cont de dialup pe un server al unui ISP, acesta īti poate conferi, suplimentar, permisiunea de a naviga pe Internet, de a folosi serviciul de e-mail, de a lucra pe IRC - īn functie de conditiile stabilite la deschiderea contului. Pot exista servere care sa ofere acces la arhive de programe, prin FTP, fie pentru orice utilizator, fie numai pentru utilizatorii autentificati. Poti avea acces limitat la servicii, de pilda daca ai un cont numai pentru mail, care nu include si acces prin dial-up, ceea ce īnseamna ca autentificarea cu acel cont nu-ti va permite si conectarea prin dial-up. Asemenea situatii exista pe serverele unde utilizatorii pot sa-si acceseze casuta de mail si pe alte cai decāt prin dial-up.
Daca ai un sit de web cu administrare facuta de tine de la distanta, atunci īnseamna ca trebuie sa ai autorizarea sa modifici fisierele sitului, sa le stergi sau sa pui altele noi, si acest lucru īl poti face numai dupa ce te identifici cu contul si parola care includ autorizarea respectiva. Vizitatorii siturilor de web nu au nevoie de vreo autentificare ca sa poata vizita paginile publice, dar exista si situri cu acces restrictionat, unde nu se poate intra fara cont si parola.
Exista si multe servere care permit accesul anonim, adica nu trebuie sa ai un cont deschis pe un astfel de server, ci poti folosi un cont (adesea numit guest sau anonymous), fara parola (se apasa tasta Enter) sau cu o parola cunoscuta, eventual publicata undeva, alaturi de instructiunile de acces. Adesea se cere ca parola sa fie o adresa de e-mail corecta. Astfel de utilizatori (oaspeti sau anonimi) pot avea acces la anumite servicii, dar pentru a se evita abuzurile, drepturile lor pot fi limitate conform politicii serverului respectiv.
Īn concluzie, diversele servicii de Internet nu sunt puse obligatoriu la dispozitia oricarui utilizator, ci īn mod limitat, īn functie de conditiile stabilite īn conventia care se īncheie īntre un utilizator si furnizorul de servicii, iar autentificarea si autorizarea sunt procedeele tehnice prin care se īndeplinesc acele conditii. Ca īn orice sistem organizat, exista si pe Internet reguli si restrictii, menite sa asigure o buna desfasurare a activitatilor computerizate.
|
|
